„Nu lasa scopul să-ți “fure” viața. Viața este mai importantă decât scopul ei. „ – Sadhguru

Noi oamenii suntem în fiecare clipă într-o fugă continuă după ceva mai bun, extraordinar, măreț. Vrem mereu ceva minunat să ni se întâmple. Suntem într-o goană după senzațional. Acesta este și unul dintre motivele pentru care ne dorim atât de mult să ne găsim misiunea profesională, pentru că ne dorim să « fim importanți », « să ne simțim importanți ». În viziunea noastră caracteristicile « jobului ideal » țin de multe ori de putere, de notorietate, de funcție, de bani mulți… vrem ceva care să ne diferențieze de ceilalți, să ne facă mai buni, să ne facă să ne simțim speciali, să ne simțim superiori…fără să ne dăm seama că ceea ce ne dorim  nu face altceva decât să ducă la separare, să amplifice starea de competiție și comparație dintre noi și ceilalți în timp ce scopul găsirii misiunii profesionale  este  să ne apropie de ceilalți, să ne conecteze cu ceilalți.

Întrebarea care apare este de ce îți dorești să îți descoperi misiunea profesională ? Această căutare vine oare din ego ? (vrei să te simți important, să demostrezi că poți, să faci lucruri mărețe, să faci mulți bani, să fii cunoscut?) sau vine din iubire? din dorința de a împărtăși cu ceilalți darurile tale? vrei să dăruiești abilitățile și talentele tale pentru că știi că ele le pot face viața mai frumoasă celorlalți… ?

Ce vrei să facă misiunea profesională pentru tine ? Ce se va schimba în viața ta când îți vei găsi misiunea profesională ? oare o cauți cu speranța că ea îți va aduce fericirea ? că te va face să te simți întreg ?…  oare nu este altă formă de fugi după ceva ?

Nu transforma misiunea profesională într-un scop în sine pentru că nu vei face altceva decât să încerci să controlezi rezultatele. Iar atunci când dai drumul la control, și te relaxezi scopul  îți apare singur.

Atunci când faci lucrurile cu naturalețe, atunci când îți urmezi inima (cu dorințele, pasiunile ei) mai degrabă decât mintea (cu gândul la rezultate, bani și funcție) procesul se desfășoară firesc, oamenii și oportunitățile potrivite apar în calea ta. Este o stare în care nu există așteptări sau dorințe. Nu speri să ajungi cunoscut, nu speri să-ți găsești împlinirea într-o activitate, nu forțezi lucrurile, nu le controlezi….ci doar trăiești momentul acordând atenția ta deplină activității care te pasionează. Atunci când transformi totul într-o luptă plină de încrâncenare, rezistență și control nu faci altceva decât să te împotrivești procesului natural al vieții.

De ce muncim ?

Muncim în primul rând din obișnuință, muncim pentru că așa am fost învățați și ne-am simți vinovați dacă nu o facem, muncim din frica că nu vom avea banii cu care să ne întreținem, muncim să ne demonstrăm nouă și celorlalți că putem, muncim ca să simțim că avem un scop, o identitate. Nu știu dacă ați observat dar una dintre primele întrebări care se pun când cunoaștem o persoană nouă este: Cu ce te ocupi ? (dacă ar fi să o traduc aș traduce-o sub forma – Cu ce te identifici cel mai mult?)

            De ce ar trebui să muncim ?

Avem nevoie de un venit cu care să ne întreținem, dar odată acesta satisfăcut avem nevoie de mai mult.

Munca ne ajută să creștem, să evoluăm, să ne depășim limitele, să căpătăm încredere în noi, să creem conexiuni cu semenii noștri …și de multe ori munca devine identitatea noastră, și acesta nu este un lucru rău, dimpotrivă. Este ceea ce te impulsionează să devii expert în domeniul tău de activitate.

Dorința de a munci vine  din dorința de a te simți util, de a ne găsi sensul și din dorința de a crea,  pentru  că asta face munca – îți dă un sens și te impulsionează să creezi, pentru că noi suntem creatori iar starea de creație este cea care ne aduce bucurie. Dacă îți alegi tu sensul în funcție de dorințele și aspirațiile tale atunci îți vei da voie să manifești abilitățile și calitățile cu care ai fost înzestrat. Creația este modalitatea prin care sensul își croiește sens în munca și viața noastră. 

           Schimbarea atenției din interior spre exterior

În primă instanță atunci când ne căutăm misiunea profesională atenția noastră este orientată către noi, către interiorul nostru. Vrem o profesie care să ne împlinească (pe noi), vrem să ne placă ceea ce facem (nouă), vrem mai mulți bani (pentru noi) , vrem să ni se recunoască meritele și să fim validați (nouă/noi).

Dar una dintre caracteristicile misiunii profesionale este tocmai că ea este orientată către ceilalți, spre exteriorul nostru, nu este despre noi, este despre ce putem să oferim celorlalți. Medicul care operează 12 ore nu se operează pe el, scopul lui este sănătatea pacientului și ideea că salvează vieți, călugărul care se roagă toată noaptea nu se roagă pentru el ci pt ceilalți, brutarul care se trezește la 3 dimineața pentru  ca noi să avem pâine calda… și tot așa…

Găsirea misiunii profesionale îți aduce multe daruri ascunse, iar cel mai important este tocmai dedicarea noastră și a muncii noastre celorlalți. Învățam să nu ne punem pe noi pe primul loc, îi punem pe ceilalți pe primul loc, înaintea noastră, pentru că munca noastră devine mai importantă decât noi. Munca pe care o faci devine mai importantă decât tine, decât ego-ul tău, pentru că ea nu mai este despre tine, este despre ceilalți, despre ce poți să faci tu pentru ceilalți. Și asta este starea care te conectează cu ceilalți și care determină schimbarea atenției dinspre interior spre exterior. Atunci când ești orientat doar spre tine nu mai rămâne atenție și pentru cei din jurul tău și astfel apare egoismul, individualismul, greutatea de a-i înțelege, ierta și ajuta pe ceilalți.

 

            Etapele schimbării orientării dinspre interior spre exterior privită din perspectivă evoluției profesionale :

Muncesc pentru un venit și pentru o funcție.

Muncesc ca să îmi demonstrez mie și celorlalți că pot fi bun în ceea ce fac.

Muncesc pentru că munca îmi dă sens.

Muncesc pentru că munca mea aduce plus valoare în viața celorlalți.

Munca își îndeplinește scopul prin mine făcându-mă pe mine să îmi îndeplinesc scopul prin ea.

Care este scopul ? Realizarea faptului că prin munca făcută cu pasiune sunt activate darurile noastre cele mai prețioase: Iubirea de oameni, dăruirea, pasiunea, curajul, integritatea, smerenia, credința, blândețea, răbdarea, hărnicia. Și toți banii din lume și toate funcțiile din lume nu pot cumpăra aceste comori ascunse în inima omului. Iar munca este modalitatea de a le scoate la lumină.

Vă doresc să nu cădeți în capcana egoului, iar dacă ați făcut-o deja – să ieșiți cât mai repede din ea.