Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru tine este să te observi.

Ești dulce, îngăduitor, vesel, darnic, prezent?

Sau ești îngrijorat, stresat, grăbit, iritat, pierdut mereu în gânduri?

Știu, știu…că toți spunem că suntem buni și iubitori, dar cum suntem de fapt???!!!

Tu cum ești?

Și așa apare întrebarea: Și cum îmi dau seama cum sunt de fapt?

Îți dai seama fiind atent la tine, fiind prezent în viața ta, fii atent la cuvintele pe care le rostești, la ceea ce simți, la ceea ce gândești, la modul în care te comporți (și crede-mă… nu e atât de ușor precum pare…) dar nu există nimic mai important ce poți face pentru tine.

Ar mai fi o variantă ajutătoare (și nu prea) : să-ți spună oamenii cu care te înconjori cum ești, doar că prea puțini o vor face. De ce? ca să nu te supere. Nu e cel mai ușor lucru să-i spui unui prieten că e egoist, critic, invidios și mereu nemulțumit… Și dacă ți-ar spune asta, oricum nu l-ai crede.

Așa că ne întoarcem la prima variantă. Este responsabilitatea ta să-ți dai seama cum ești. Știi celebrul, ultracunoscutul dicton grecesc “Cunoaște-te pe tine însuti”?  Ei, bine…cunoaște-te pe tine însuți.

Fii atent la emoțiile tale, întrebă-te mereu “ Ce simt eu acum?” și fii curios, află răspunsul, chiar dacă raspunsul este “sunt furios, nervos, nemulțumit, enervat și vreau să mănânc rapid o ciocolată”.

Fii atent la gândurile tale (aici nu e așa ușor ca la emoții, pentru că gândurile zboară, sau mă rog, le face mintea să zboare când ești atent la ele). Intreabă-te ce gânduri ai, observă-le, nu te identifica cu ele, vezi cum se adună cu alte gânduri de aceiași teapă doar ca să te enerveze pe tine.

Fii atent la corpul tau. Ce simți în corp? cum se simte corpul tău? simți energia subtilă care circulă în corp? stai cu ea, vezi unde se duce.

Conectează-te cu respirația ta. Fii prezent cu ea, îți dă viață, este sacră. Nu o mai lua ca fiind garantată că nu este. Este sacră, dă-i atenție, simte-o. Cum se simte respirația? Simte aerul pe care îl inspiri și apoi îl expiri. Fii acolo, nu mai funcționa doar pe pilot automat, nu te mai lăsa furat de minte, că nu caștigi nimic, doar pierzi, pierzi viața.

Așa că…cum ești tu defapt? Răspunsul real este atât de prețios.

Dacă nu știi cum ești, nu poți schimba nimic. Doar când îți dai seama că ești invidios (furios, nemulțumit, egoist, vinovat, rușinat, te simți ca un ratat, simți că nu meriți…) poți să schimbi ceva.

Să luăm un exemplu:

Să spunem că ești invidios (majoritatea dintre noi suntem, într-o proporție mai mica sau mai mare, în funcție de context, nevoi neîndeplinite, educație și tot așa).  Te observi și simți când apare emoția, o identifici ca fiind invidie. La început te apucă furia (ești furios pe tine că îți dai seama că ești invidios).

Dar furia trece și apare asumarea responsabilității (nu a vinei!) și acceptarea (nu mai opui rezistență).

Accepți că ești invidios și este ok. Apoi apare nevoia de  alegere. Alegi să rămâi așa sau vrei să te schimbi? Dacă alegi să te schimbi, alegi cu ce vrei să înlocuiești invidia. Poate cu abilitatea de a te bucura pentru ceilalți. Și iei decizia asta. Apoi începe antrenamentul. Viața îți scoate în față situații în care poți să fii invidios sau poți să te bucuri pentru ceilalți. Dacă te observi, vei fi atent la tine, vei simți, vei ști unde și cum mai ai de lucrat.

Pas cu pas! Emoție cu emoție!

Deci…cum vrei să fii?

I.L.