În majoritatea discuțiilor pe care le am cu prietenele mele apare invariabil și subiectul  serviciului. Mai precis cât de nefericite sunt la job, cât de mult timp petrec la job și cât de puțin timp le mai rămâne pentru viața personală, cât de multă energie consumă la job, cât de multă muncă au, cât de  dur este șeful și cum partea de apreciere lipsește cu desăvârșire iar partea financiară este insuficientă.

Întrebarea pe care le-o adresez intotdeuna este “ De ce nu îți schimbi jobul? De ce nu cauți o activitate care să îți placă cu adevărat? Care să te încarce cu energie, care să îți aducă apreciere și satisfacție?”

Iar răspunsul este din păcate în aproape toate cazurile : “ Nu pot! Nici nu știi cât de greu este… am rate, am copii, m-am obișnuit aici și mi-e frică că voi da peste ceva mai greu, nu se mai găsesc locuri bune de muncă și chiar nu mai am puterea să o iau de la capăt în altă parte.” 

Orice argumente aș aduce de multe ori am impresia că mă lovesc de un zid interior care a fost atât de bine construit încât cred că doar cu “buldozerul” poate fi dărâmat, un zid făcut din frică, neîncredere, credințe limitative, programe și tipare. Și de multe apare „buldozerul”, mai precis momentul când se întâmplă ceva  dramatic încât se dărâmă zidul, mai precis concedierea sau demisia-  momentul acela când simți că s-a umplut paharul cu suferința și nu mai poți. Și urmarea este …și mai multă suferință, pe principiul “rău cu rău dar mai rău fără el”, iar după această perioadă de suferință îți dai seama că ți-ai petrecut viața profesională într-un loc care nu ți-a plăcut și care nu ți-a adus satisfacții și este un moment zero din care începi să clădești pe fundamental înțelepciunii nou accumulate.

Dar vin și te întreb: De ce să aștepți suferința intensă ca să faci ceva? De ce să nu acționezi atunci când simți că vrei ceva mai bun, de ce să nu acționezi strategic la momentul potrivit pentru un viitor mai bun?

Profesia pe care ne-o alegem determină calitatea vieții noastre, pentru că marea majoritate a oamenilor  petrec între 8-10 ore zilnic la locul de muncă, iar dacă nu ești profund îndrăgostit de ceea ce faci, dacă munca ta nu îți aduce sens, împlinire, evoluție și creație simți încet încet cum te sufoci, cum nu mai poți, cum fiecare zi devine un chin. Te trezești cu greu dimineața, mersul la muncă te indispune, aștepți cu nerăbdare ora la care pleci acasă, aștepți cu nerăbdare ziua de vineri și numeri zilele până la următoarea vacanță.

Dacă până în jurul vârstei de 30-35 de ani nu faci o activitate în care să faci ce îți place, în care îți folosești talentele și abilitățile vei simți că începi să te sufoci și că nu mai poți continua așa și vei începe să te întrebi care este cu adevărat activitatea pe care vrei să o faci.

Motivul pentru care ne dăm seama târziu în viață că profesia aleasă nu ne aduce împlinire este legată credințele limitative pe care le avem.

                Ce sunt și cum acționează credințele limitative ?

Ne petrecem viața cu « ochelari « care au diverse filtre care ne împiedică să vedem realitatea așa cum este ea. Noi am preluat aceste filtre în primii 7 ani de viață, din familie sau din mediul în care am crescut, și le-am preluat ca fiind reguli și nu comportamente prin alegere ; ele funcționează în viața noastră ca blocaje în a manifesta alte alegeri decât cele cu care am crescut și care ne sunt familiare.

Tot ce am văzut în mediul în care am crescut (în special în casă la părinți, la bunici, la rudele apropiate sau indiferent care a fost mediul în care am crescut noi am preluat că fiind o regulă). Iar aceste reguli funcționează sub formă de credințe. Există o poveste despre un elefant, care stătea mereu legat cu o sfoară subțire de un gărduț de lemn. Ar fi putut oricând să se desprindă de ea printr-un minim efort.  A fost întrebat într-o zi de ce nu se desprinde și nu pleacă în libertate, iar el a răspuns că a încercat de foarte multe ori în copilărie să se elibereze dar nu a reușit și fost dazamagit iar acum nu mai incerca pentru că știe rezultatul și nu vrea să mai fie dezamăgit.  Deși nu mai era un pui mic de elefant lipsit de putere pentru a rupe sfoara, din contră era mare și putea să rupă sfoara prin cel mai mic efort – nu mai facea nimic pentru că ramasese cu ideea că a încercat și nu se poate.

La fel funcționează și credințele limitative pentru noi, sunt convingeri pe care le asumăm ca fiind adevărate despre noi și despre ceilalți. Sunt regulile pe care le respectăm (de cele mai multe ori inconștient) .

Aceste reguli nescrise care ne ghidează viața  pun accent pe anumite lucruri ca fiind esențiale sau de maximă importanță în funcție de ce am văzut în mediul înconjurător (filtrul material dacă am crescut într-o familie în care se punea mult accent pe bani,  filtrul suferinței, filtrul unei vieți grele, filtrul sacrificiului de sine, filtrul muncii făcute cu greutate sau filtrul încrederii, filtrul muncii cu și din bucurie, filtrul creației ).

Credințele pot fi potențatoare (sunt cele ne ajută)  sau limitative (cele care ne blochează).

Credințele limitative acționează că niște reguli în viață noastră și lucrează prin auto-sabotare. Ele sunt inconștiente și din această cauză nu suntem conștienți de ele dar există criterii cu ajutorul cărora le putem descoperi :

–              Au atașate emoții puternice  (Ex : eu sunt o persoană zgârcita dar nu îmi recunosc acest lucru, în schimb sunt profund iritată și judecativă față de oamenii zgarciti și manifest emoții puternice față de zgârcenie ; sau Muncesc din greu pentru bani puțini și consider că asta este normalitatea (și mi se pare de necrezut că există oameni care muncesc puțin, cu bucurie pentru bani mulți).

–              Îți limitează alegerile ;

–              Se manifestă prin credința « Nu pot ! » (ex : nu pot să vorbesc în public, Nu pot să fiu director …)

–              Se manifestă prin credința « Nu știu ! » (Ex: nu știu să fac diverse activități, nu știu să lucrez la calculator etc…)

–              Se manifestă prin credința « Nu merit ! » (Ex: nu merit să câștig mulți bani)

Exemplu- Dacă în mediul în care am crescut mama spunea mereu că trebuie să muncești din greu pentru bani iar tatăl venea mereu la 10 seara obosit de la serviciu atunci există o probabilitate mare ca noi să manifestăm aceste realități în viața noastră, să trudim din greu pentru bani și să muncim mult.

Dacă în schimb părinții aveau o părere sănătoasă despre bani și munceau cu plăcere la fel vom face și noi în viața noastră adultă.

Cum schimbăm credințele limitative?

  1.  Auto-observare (vom analiza care sunt ariile în care avem blocaje sau nu reușim să manifestăm ceea ce ne dorim)
  2.  Identificarea credințelor limitative
  3.  Acceptarea lor și dezactivarea lor
  4.  Stabilirea noii realități pe care o dorim
  5.  Crearea gândirii noi  + crearea emoției noi
  6.  Acțiune pentru a crea ceea ce îți dorești.

 

 Stabilește-ți obiectivul

Că să știi unde vrei să ajungi trebuie să stabilești exact unde vrei să ajungi iar tu vrei să ajungi la profesia ideală.

Profesia ideală este acea activitate în care îți folosești talentul și abilitățile, pleacă din pasiune, îți aduce bucurie și împlinire, te ajută în evoluția ta și îți safisface  nevoile finnaciare, iar rezultatele ei devin mai imprtante decât tine, pentru că ajunge să nu mai fie despre tine ci despre ceilalți, despre ceea ce le poți oferi lor.

Profesia ideală este vârful muntelui. Că să ajungi acolo trebuie mai întâi să-ți asumi urcușul, care nu este întotdeauna ușor, care depinde doar de tine și de factorii externi, presupune muncă, dedicare, perseverență și mereu viziunea ajungerii în vârf.

 

 De unde să începi ?

Începe de la întrebările :

Cum ar fi să fac ceea ce îmi place cu adevărat ?

 Cum ar fi ca munca pe care o fac să mă împlinească ?

 Cum ar fi că munca mea să îmi safisfaca toate nevoile financiare ?

Dacă rulezi mereu aceste întrebări subconștientul tău va începe să-ți aducă răspunsuri. Și vei începe să te gândești din ce în ce mai serios la jobul ideal.

Vei începe să analizezi  tot ceea ce ai tu de oferit, la talentele și abilitățile tale care poate stau îngropate de ani de zile așteptând să le dai și lor puțină atenție.

Vei obține claritate asupra a ceea ce îți dorești cu adevărat, și îți vei da seama că nu are nici un sens să îți petreci toată viața într-un job anost așteptând weekendul sau pensia și îți vei da seama că meriți mai mult decât atât. Meriți un job care să îți aducă bucurie, apreciere, în care să îți folosești talentele și abilitățile, un job în care să câștigi suficienți bani cât să-ți ajungă.

 Și după ce toată acesta energie interioară va începe treptat treptat să crească vei constata că acum ai puterea să acționezi. Îți vei aduce puterea înapoi “acasă” și vei începe să acționezi ca un creator, creatorul destinului tău.

Îți vei da voie să dezactivezi toate acele credințe limitative și programe care te-au ținut legată de o realitate pe care nu ți-o dorești și îți dai voie să acționezi.

                Pași spre a materializa jobul ideal:

  1.  Întreabă-te mereu : « Cum ar fi să fac ceea ce îmi place cu adevărat ? »
  2.  Folosește-ți imaginația. Imaginează-ți că ai jobul ideal și începe să simți emoția jobului ideal, starea de bucurie, de împlinire, de recunoștiință.
  3.  Acționează pentru dezactivarea credințelor limitative. Începe să cauți aceea activitate care îți place cu adevărat, fă o lista cu talentele și abilitățile tale și caută să vezi unde le poți pune în aplicare.
  4.  Experimentează. Fă un curs sau voluntariat în domeniul în care îți place, citește cărți best seller din domeniul respectiv, informează-te la tot ceea ce este nou în domeniul respectiv.
  5.  Fă trecerea de la jobul actual către cel care îți place, poți să faci trecerea treptat sau dintr-o dată.

 

“Tu nu ești limitat decât de către imaginația ta necontrolată și de încapacitatea de a-ți focaliza atenția asupra sentimentului că dorințele ți-au fost îndeplinite. Atunci când imaginația nu este ținută sub control, iar atenția nu este focalizată asupra sentimentului că dorințele ți-au fost îndeplinite, nicio rugăciune  și nici o invocație nu poate produce efectele pe care ți le dorești. Atunci când poți invoca la voința orice imagine dorești, iar această devine pentru tine la fel de vie precum formele efective din natură, tu devii stăpânul sorții tale. „-Godard Neville

 Succes în crearea jobului ideal!

 Irina Lupașcu