Atât de mult timp am alergat după jobul ideal, atât de mult l-am căutat și l-am dorit, până am obosit și m-am lăsat păgubașă…  am ajuns la concluzia că fug după o iluzie pentru că el nu există.

Am urmat toți pașii recomandați de traineri, experți în domeniu, psihologi, am citit nenumărate cărți despre jobul ideal, am urmat toți pașii și degeaba. ..tot nu l-am găsit !

Dar cumva toți au omis să spună esențialul, partea cea mai importantă, și anume că Jobul Ideal nu există gata făcut ci trebuie făcut, jobul ideal  este ca un șantier în construcție unde trebuie să faci proiecte, planuri, să te dedici, să te implici, să muncești constant și să uiți de efort.

 Jobul ideal este ca sufletul pereche. Toți visează la el, nimeni nu-l găsește, mulți sunt nemulțumiți de realitate iar câțiva și-au dat seama că o relație minunată se construiește pas cu pas și lucrează cu pasiune la asta și își transformă partenerul cu toate defectele lui în sufletul pereche. Probabil există și o excepție, dar e doar una și nu face decât să întărească regula.

Vă voi povesti puțin despre etapele pe care le-am parcurs în căutarea jobului ideal, ca să vă ajute să nu faceți aceleași greșeli ca și mine sau cine știe…poate să le faceți. Voi face o corelație între experiența prin care  am trecut eu – cu pașii care sunt esențiali pentru construcția jobului ideal.

Primul job mi-a adus multă bucurie, cel puțin primele 6 luni. Eram bucuroasă în primul rând că am un job, că sunt independentă, că am proprii mei bani pe care pot să-i cheltui așa cum vreau, că am unde să plec dimineața devreme. Dar curând am început să mă bucur că am un job doar în ziua de salariu și poate o săptămână după, pentru că  atât îmi lua să cheltui toți banii. Apoi am început să mă gândesc că prețul pe care îl plătesc  este prea mare: mă trezeam dimineața la 5 jumătate, nu îmi plăcea domeniul în care lucram, nu îmi plăcea în mod deosebit ce aveam de făcut, nu foloseam cunoștiințele învățate în facultate…  simțeam cum îmi irosesc tinerețea într-un job fără viitor. Și am ajuns  să nu îmi mai facă nici o plăcere să merg la serviciu. Devenise o obligație nu o bucurie.

M-am gândit că nu îmi alesesem bine jobul, deși la primul job nu faci mofturi, te bucuri că îl ai și pe ăla. Dar mi-am făcut curaj să caut un alt job, mai ales că acum aveam și ceva experiență, gândindu-mă că îmi va aduce o bucurie mai mare. Am stabilit reperele care credeam că mă vor face fericită: mai multe responsabilități, să simt că munca mea este cu adevărat importantă pt firma în care lucrez, sarcini mai grele ca să îmi pună mintea la contribuție, multe de învățat, ca să evoluez în carieră, salariu mai mare  ca să pot cheltui mai mult. Zis și făcut. După multe aplicări și  interviuri a apărut și jobul mult visat.

Primele 6 luni am mers cu o bucurie inimaginabilă la serviciu. Aveam multă treabă, multe responsabilități, sarcini grele, ce mai…totul era perfect !

Dar curând am început să mă simt tot mai obosită, să simt că domeniul în care activez nu îmi aduce așa multă bucurie și am început să mă întreb pentru prima dată la modul serios  « Ce mi-ar plăcea cu adevărat  să fac  în viață ?! » 

 Și abia atunci am făcut primul pas, după 5 ani de facultate și master și 5 ani de activitate profesională….Mi-am stabilit criteriile mele pentru  jobul ideal.

Tu nu aștepta 5-10 ani ca să îți pui această întrebare, începe cu ea! și  indiferent în ce situație ești, stabilește-ți aceste criterii.

  1. Stabilește criteriile care definesc pentru tine jobul ideal. Imaginează-ți-l! Cum te-ai simți dacă ai lucra la jobul tău ideal ?

Eu de exemplu am făcut o lista detaliată cu criteriile importante pentru mine și anume: un domeniu care să îmi placă mult, să fac ceva important, posibilitatea să creez ceva nou, interacțiunea cu mulți oameni, să călătoresc mult, diversitate, să învăț mereu lucruri noi, să evoluez din punct de vedere profesional, munca mea să conteze etc.

Atenție: nu am menționat că nu vreau mult stres, multă oboseală și multă presiune J

Când am analizat lista mi-am dat seama că nu prea există nici un job care să corespundă 100% cerințelor mele. Și am căutat cea mai apropiată variantă.

  1. Verifică dacă există un job care să corespundă criteriilor tale.

Dacă există 100% ești un norocos. Dacă nu există vezi care sunt criteriile la care ești dispus să renunți și care este cel mai apropiat job de cerințele tale.

  1. Aplică la jobul pe care l-ai identificat ca fiind potrivit.

Se poate întâmpla să găsești jobul potrivit dar să nu corespunzi tu (să nu ai pregătirea sau experiență suficiente, să nu ai cunoștiințele necesare, etc). Nu fă din asta o mare problemă! Începe pregătirea pentru acel job. Îmbunătățește ariile la care mai ai de lucrat, mergi la cursuri de specialitate, învață, citește, investește în tine. Poate dura 1 an, 2,3,4, 5. Nu contează, cu siguranță că te vei bucura să înveți lucruri noi iar la final vei obține jobul mult visat. Odată deprinse abilitățile de care ai nevoie vei obține jobul. Ține cont că și facultatea durează 5 ani.

  1. Investește în tine și creează-ți abilitățile necesare jobului tău ideal.

După ce mi-am definit foarte clar ce vreau de la următorul job…ce credeți ? acesta a apărut.

Când mă așteptam mai puțin… și avea toate criteriile pe care eu mi le dorisem. Nu pot să va povestesc câtă bucurie, entuziasm și fericire mi-a adus la început acest job. Era mai mult decât visasem vreodată. Ajunsem într-o poziție de top management într-o companie multinațională.  Doar că jobul era mult mai complex decât abilitățile și experiența mea. Cuprindea managementul oamenilor (care atunci mi s-a părut a fi cel mai dificil), partea administrativă, partea financiar-contabilă, toate departamentele cu specializarea lor, partea de sistem informatic, noțiuni juridice etc.

 În 2 cuvinte: foarte complicat !

Dar îmi doream atât de mult acest job și mi se părea o oprtunitate atât de importantă  încât mi-am turat toate motoarele la maxim ca să învăț tot ce nu știam, și să asimilez toate informațiile de care avea nevoie. Am învățat la 30 de ani cât nu am învățat în toată facultatea, dar motivația mea era atât de puternică încât nu mai conta altceva.

Trebuia să mă exprim clar, comprimat și să transmit esența astfel încât am descoperit public speakingul ca unealtă care să mă ajute în carieră. Toată ziua munceam, iar după job mergeam la cursuri de public speaking, management, obiective strategice, dezvoltare personală iar în week-enduri citeam cărți de specialitate.

  1. Implică-te 100% ! dă ce ai mai bun !

După aproximativ 2 ani îmi atinsesem obiectivul, mă simțeam stăpână pe jobul meu. Învățasem cum să gestionez oamenii, cum să gestionez problemele care apăreau, cum să rezolv conflictele care apăreau, cum să-i motivez, cum să-mi gestionez timpul și resursele, și toate problemele specifice jobului.

 Dar abia după 3 ani am analizat pentru prima dată cu adevărat situația.

Eram foarte stresată, mă îngrășasem cu 10 kg, mă îmbolnăvisem,  îmbătrânisem, jobul devenise o sursă de stres și nicidecum o sursă de satisfacție și bucurie. Nu mai aveam timp pentru mine, pentru familia mea, pentru sănătatea mea (fizică și psihică), nu mai făceam sport, nu mă mai relaxam.  Nu reușeam să-mi dau seama cum ajunsesem aici…

Pe termen lung sursa de bucurie devenise cea mai importantă sursă de nefericire și dacă nu luam măsuri drastice eram pe un drum sigur spre dezastru.

  1. Evaluează situația ! Ești mulțumit de situația în care te afli ? fă o lista cu toate lucrurile pe care le faci care îți aduc bucurie în plan profesional și una cu toate lucrurile care te fac nefericit în plan profesional. Care este mai lungă ?

 Am analizat situația și mi-am dat seama că responsabilitatea era doar a mea și  am încetat să mai dau vina pe situații, pe colegi, pe șef și am decis că doar eu pot  să schimb situația în care eram.

 Abia când mi-am dat seama că îmi pierdusem încrederea în mine (falsa încredere) am început cu adevărat să-mi construiesc încrederea în mine.

Mi-am impus  să îmi gestionez timpul în mod corect, și nu doar pentru job ci și pentru mine. Mi-am impus să las problemele și situațiile la servici, să nu le mai iau cu mine acasă, mi-am impus să învăț să ascult, să mă ascult pe mine și corpul meu, mi-am impus să-mi dedic timp pentru hobby-urile mele, m-am decis să fiu recunoscătoare pentru tot ce am și mi-am propus să mă fac pe mine prima mea prioritate. Și astfel nu  a mai fost jobul pe primul loc în viața mea și treptat treptat i-am ocupat EU locul. A fost o experiență minunată.

 Atunci am înțeles că nu există jobul ideal, există doar activități care îți pot ocupa viața în mod plăcut. Există activități prin care poți să influențezi în mod pozitiv viața altor oameni. Există doar bucuria de a face ceea ce îți place. Și nimic altceva !

 Am renunțat să mai fac compromisuri, am renunțat să mai sufăr pentru că lucrurile nu erau așa cum doream eu să fie, am renunțat să mai am așteptări de la mine și de ceilalți. Mi-am dat în sfârșit seama că sunt suficient de bună  așa cum sunt, că nu trebuie să demonstrez nimic nimănui, nici măcar mie. Nu mai aveam nevoie de un super job care să mă facă să mă simt importantă, nu mai aveam nevoie de un super job care să mă facă să simt că eu contez, care să mă facă să simt că sunt valoroasă și care să îmi aducă aprecierea și valorizarea celor din jur.

Pentru că după toată această experiență  am ajuns prin multă muncă, stres și suferință să nu mai trag de mine până la epuizare, să nu mai cer imposibilul de la mine, să nu mai fiu cea mai critică persoană din viața mea, să nu îmi mai fac mereu procese de conștiință că nu am făcut suficient și că puteam mai mult.

 Am ajuns să mă respect, să mă valorizez și să mă accept așa cum sunt.

Probabil fără această experiență nu aș fi conștientizat aceste lucruri, iar acum ele sunt comoara mea, și nu jobul pe care îl ocup.

  1. Jobul ideal este un șantier în lucru, ai mereu de lucrat din greu și de adus îmbunătățiri. Realizează că defapt nu lucrezi pentru un job ci lucrezi pentru un caracter, al tău ! Lucrezi să devii mai puternic, ca să te cunoști mai bine, ca să știi ce ai de îmbunătățit.

Când am decis să nu mai caut  jobul ideal, și când am conștientizat că « jobul ideal » aproape m-a doborât am început să fac ce-mi place cu adevărat, am început să merg în direcția în care pasiunea mă împinge, am ales să cultiv bucuria și am început să îmi doresc din ce în ce mai mult să ofer celorlalți.

 Mi-am dat seama că nu am aproape nimic de oferit, dar dorința de a oferi tot ce pot m-a determinat să ofer din puținul pe care îl aveam, să ofer din experiența mea, să ofer din  încrederea mea   și să ofer din bucuria mea.

  1. Drumul îți face viața mai frumoasă nu rezultatul, așa că nu mai fugi după rezultat și bucură-te de drum !

 Relaxează-te ! alege bucuria, fă ce îți place să faci !

 Jobul ideal este jobul care te ajută să fii un om mai bun ! Jobul Ideal ești Tu! Mereu în drum spre îmbunătățire !

 Îți doresc să devii propria ta operă de artă !