Dulcan

Există unii oameni care și-au împlinit misiunea profesională și care oferă cu generozitate din prea-plinul lor iar domnul profesor Constantin Dumitru Dulcan face parte dintre aceștia. Am fost curioasă să aflu care au fost influențele care l-au ghidat în direcția potrivită, care este activitatea profesională preferată și care este starea pe care o ai atunci când faci ceea ce îți place.

Dumitru Dulcan a avut amabilitatea de a – mi acorda un interviu pe tematica împlinirii profesionale. Care sunt caracteristicile unei profesii care te împlinește și îți dă starea de satisfacție, care sunt pașii pe care îi are de urmat o persoană ca să descopere care este activitatea profesională potrivită pentru ea și cât de importantă este activitatea profesională in viața oamenilor – acestea sunt doar unele dintre întrebările la care a răspuns domnul Dulcan în cadrul acestui interviu pe care te invit să-l citești în cele ce urmează.

 

De profesie medic militar, cu specializările neurologie și psihiatrie, Dumitru Dulcan a condus secția de neuropsihiatrie a Spitalului Militar Central din București, apoi clinica de neurologie. Conferențiar universitar din 1993 și apoi profesor universitar din 1998, predă la Universitatea “Titu Maiorescu” din București, unde este șef al catedrei de neurologie. Este membru al unor societăți științifice naționale și internaționale – Academia Americană de Neurologie, Organizația Internațională de Cercetare a Creierului. Cartea sa Inteligența Materiei a fost distinsă in 1992 cu premiul Academiei Române pentru filosofie Vasile Conta.

 

Î: Studiind parcursul dumneavoastră profesional mi-am dat seama că sunteți un profesionist interdisciplinar. Cum se împacă activitățile de medic, de filosof, de profesor, manager și scriitor și care este pilonul de rezistență în activitatea dumneavoastră profesională?

 

Dumitru Dulcan: Sunt oameni care fac un singur lucru în viața lor și-l fac bine. Mă refer la profesie.

Sunt însă și oameni care au și alte înclinații, pasiuni sau talente și pot să efectueze mai multe activități în același timp. Exemplu: Eminescu a scris cea mai frumoasă poezie din vremea sa, dar redacta, în același timp, numeroase articole pentru ziarul Timpul.

Mă întrebați cum am reușit eu să împac mai multe ocupații.

Mai întâi, am avut dintotdeauna preocupări pe care nu le aveau mulți dintre colegii mei. Majoritatea timpului meu disponibil îl foloseam pentru a studia cu creionul în mână ceea ce mă interesa. Se înțelege că mai toate vacanțele și zilele mele libere le-am folosit pentru a mă documenta și pentru a scrie.

O concluzie la toate astea: dacă ești dotat pentru a face mai multe în viață, faci. Dacă nu, nu. Dacă ar fi să dau un răspuns mai scurt, aș spune așa: m-am identificat până la nevoia de satisfacție cu tot ceea ce am făcut de-a lungul timpului. În alți termeni, ceea ce faci nu trebuie să-ți fie o povară, ci o chemare.

 

Î: Profesia v-a descoperit sau dumneavoastră ați descoperit-o pe ea? Cum v-ați dat seama care este menirea dumneavoastră?

 

Dumitru Dulcan: Nici, nici. Am povestit în cartea Întâlnirea cu destinul de ce am studiat medicina. Din nevoia de cunoaștere a lumii la nivelul unui specialist în domeniu, nu al culturii de suprafață, cum ar fi să citești doar din curiozitate ceva.

De la o vârstă fragedă m-am întrebat ce sens are viața. Am realizat că sunt prea mic pentru a putea răspunde la această întrebare și că viața mea va trebui să o dedic aflării acestui răspuns. Știam că voi avea acces la studii superioare, grație tatălui meu, care a dorit ca noi, copiii, să avem această șansă. Atunci mi-am făcut un program de instruire pe care îl urmez și acum. Începând din clasa a cincea, apoi în timpul liceului și al facultății, în timpul meu disponibil, am citit tot ceea ce mă interesa din cultura generală. Am început cu literatura autohtonă, în liceu cu cea universală, în facultate cu istoria filosofiei, istoria artei, istoria religiei, istoria lumii etc. Așa am scris mii de pagini de notițe.

Repet însă: pentru a face asta trebuie să fii născut să faci asta. Nu o face oricine. Trebuie să fii pasionat pentru a-ți dedica toată viața acestui scop. Recunosc, este un sacrificiu, și pentru tine, și pentru familie. Piscurile înalte nu se cuceresc decât transpirând. Eu numesc acest mod de existență destin. Știu că nu vor fi mulți cititori de acord cu ideea de destin. Fiecare om are convingerile sale și propriile valori în care dorește să se investească.

 

Î: Cum a apărut fascinația domniei voastre pentru creierul uman?

 

Dumitru Dulcan: Noi avem o vorbă. Internistul vede lumea prin stomac, neurologul prin creier și mai departe puteți extinde dumneavoastră la alte specialități.

Cred că destinul ne trimite unde a decis el încă înainte de a ne naște. Dacă cineva are nelămuriri asupra afirmației de mai sus, poate citi cartea mea Mintea de dincolo.

Puteam să aleg și alte specialități după examenul de rezidențiat, care pe atunci se numea „secundariat”. M-am gândit însă că esența ființei umane este dată de creier. Și faptul că am scris ceea ce am scris mi-a dovedit că nu m-am înșelat.

 

Î: Care credeți că sunt caracteristicile unei profesii care te împlinește și îți dă starea de satisfacție?

 

Dumitru Dulcan: Te împlinește și îți conferă satisfacție acea profesie pentru care ai pasiune. Dacă nu te pasionează ceea ce faci, randamentul este mediocru. Mai trebuie spus însă și altceva. Înainte de 1989, profesiile spre care te puteai orientat erau relativ stabile. Astăzi însă, într-o economie și o existență socială foarte mobile, imprevizibile, până îți faci o specializare, te trezești că alegerea ta nu mai are obiect. Și atunci, volens nolens,  ești obligat să faci cu totul altceva. Aici nu mai este vina omului, ci a evoluției lumii în epoca modernă. Să ne gândim ce au făcut cercetătorii științifici din instituțiile de resort care s-au desființat după 1989.

 

Î: În multe cazuri oamenii optează pentru siguranța financiară în defavoarea activităților pe care le fac cu bucurie și pasiune. Cum facem să ieșim din acest cerc vicios?

 

Dumitru Dulcan: Fiecare cu pasiunea lui. Pe unii îi interesează doar banii, pe alții doar satisfacția profesională. Sigur, sunt și situații în care nevoile financiare îi obligă pe oameni să presteze orice muncă găsesc. Cred că este suficient să ne uităm în jur și avem toate răspunsurile dorite.

 

Î: Care sunt pașii pe care îi are de urmat o persoană ca să descopere care este activitatea profesională potrivită pentru ea?

 

Dumitru Dulcan: Suntem potriviți pentru acea activitate care ne place și nu este nevoie să fie de ordin intelectual. În orice activitate pentru care ai înclinații ai cel mai mare succes și te obosește cel mai puțin.

Cum să o alegem? Poate că mulți nu se cunosc suficient de bine pe ei înșiși. Am spus de nenumărate ori că avem o foarte bună școală de psihologie. În orientarea spre o profesie sau alta, ar trebui să fie interesat nu numai individul, ci și statul, pentru că nu trebuie să-i fie indiferent dacă, ajuns în câmpul muncii, acesta va avea un randament optim sau redus.

Deci, după terminarea școlii generale, orientarea psihologică în scopul relevării aptitudinilor pentru o profesie mi se pare a fi necesară.

 

Î: Care sunt ingredientele unei profesii care te face să te simți omul potrivit la locul potrivit și îți dă starea de satisfacție?

 

Dumitru Dulcan: Cred că am răspuns la această întrebare: efortul depus, randamentul și satisfacția a ceea ce faci.

 

Î: Tot mai mulți oameni se plâng de faptul că activitatea profesională nu le aduce nicio satisfacție, le epuizează energia și le consumă mult timp. Cu toate acestea, au nevoie de veniturile financiare curente pentru a se întreține. Care este soluția pentru această situație?

 

Dumitru Dulcan: Da, am întâlnit acest tip de persoane care solicitau încontinuu concedii medicale, pentru că mereu se simțeau obosite, epuizate. Dacă fac obiectul expertizei medicale, atunci soluția va fi una medicală.

 

Î: Credeți că atunci când nu ne place munca pe care o facem și situația este stresantă pe termen lung, emoția ajunge să se somatizeze în boală la nivel fizic?

 

Dumitru Dulcan: În mort cert, acuzele se pot somatiza și fac obiectul expertizei medicale, după cum am spus anterior.

 

Î: Care este starea pe care o ai atunci când faci activitatea profesională care te împlinește?

 

Dumitru Dulcan: Una de bucurie și satisfacție.https://irinalupascu.ro/cum-sa-iti-construiesti-cariera-pe-fundamentul-bucuriei/

 

Î: Cât de importantă este profesia în viața oamenilor?

 

Dumitru Dulcan: Întrucât cea mai mare parte a vieții este ocupată de profesie, bineînțeles, mă refer la cei care mai și muncesc, este foarte important ce profesie alegem. Confucius spunea că, dacă ne alegem acea profesie care corespunde pasiunii noastre, atunci toată viața noastră va fi o plăcere. Dacă ne alegem o profesie pentru care nu avem nicio înclinație, toată viața noastră va fi un chin.

 

 

Î: Cum facem să simțim încrederea în noi în ceea ce privește activitatea profesională?

 

Dumitru Dulcan: Încrederea în noi ne-o dă capacitatea de a desfășura o activitate, de a ne implica în ceea ce facem. Ne-o stimulează educația primită în școală, când se formează personalitatea. Aici un mare rol îl au pedagogii și psihologii.

 

Î: Într-un interviu ați afirmat că comunicarea cu invizibilul este mai utilă decât tone de cărți. Cum facem să accesăm invizibilul?

 

Dumitru Dulcan: În popor se face diferența: „născut, dar nu făcut”. Dacă nu ai dotarea nativă necesară, nu este simplu să atingi astfel de performanțe. Nu este suficientă voința, ci și o structură programată prin destin. Am constatat rezultate uimitoare pentru noi obținute în școlile orientale cu vechi tradiții spirituale. Abia acum, prin studii în laborator, Occidentul a început să accepte astfel de performanțe. O astfel de transformare a biologiei necesită o viață de antrenament, cu o voință fermă și cu o creștere a nivelului de conștiință, capabilă să acceadă alte dimensiuni.

 

 

Î: Ce sfat le dați celor care nu mai sunt dispuși să facă compromisuri și vor să-și urmeze inima?

 

Dumitru Dulcan: Trăim într-o societate care impune un model standard de îndeplinire a obligațiilor profesionale și sociale. Este nevoie, în consecință, să te adaptezi la lumea în care trăiești, ascultându-ți în același timp și inima. Necesită inteligență, tact, înțelepciune.

În concluzie, o profesie de succes necesită abnegație, voință, răbdare, capacitate fizică și intelectuală propice tipului de profesie pe care o alegi. Nimic nu se poate face fără sacrificiu.

Eu cred că fiecare dintre noi vine aici cu un rost, un sens, pentru care trebuie să facem efortul de a-l cunoaște. Altfel spus, vechiul adagiu scris pe frontispiciul templului de la Delphi este și azi la fel de valabil: „Cunoaște-te pe tine însuți!”.

Articol de Irina Lupașcu